CUVANT   INTRODUCTIV / FOREWORD
 
      IANCU   DUMITRESCU
 

 « OTHER  WORLD   -   OTHER  MUSIC » (BBC World Service).
 Mai avem mult pâna vom întelege cu adevarat importanta ancorarii muzicii noastre în aventura grava, plina de sens, a prezentului,  intrând, în fine, dupa cinzeci - saizeci de ani ignobilare programatica, în dialog cu lumea reala, majora, a zilelor noastre. Pentru a trai acest prezent continuu, acest prezent instabil, în continua mutatie, dar  datator de sens si vitalitate, trebuie sa facem într-adevar oarecari eforturi mentale.  « OTHER  WORLD - OTHER  MUSIC » mi se pare un mesaj filosofic  plin de semnificatie mai cu seama pentru schimbarile de mentalitate ce trebuie sa intervina si în muzica, gândind perspectiva integrarii europene.

 Pentru multi dintre noi, viata evolueaza prea abstract, inpenetrabil. Poate prea multi ramånem impasibili la toate provocarile ce ni se arata. În materie electronica, sase decenii - prin urmare mai mult de o jumatate de secol - e decalajul de timp care ne separa pe noi românii, de inventarea si  explozia universala a muzicii electronice la INA-GRM (Radio France), IRCAM - Centre Pompidou, Studio-urile electronice de la Radio Köln ori Laboratoarele Bell din USA. Suntem nascuti cu saizeci de ani mai batråni!

 Lumea si arta nu se conjuga însa numai la trecut. De cele mai multe ori, cum bine se stie, fara a ne simti angajati în aceste prefaceri, fara a fi devenit contributori activi, figuri decisive, martori patimasi   -  nici macar spectatori! -   traind aparent în afara frisonului modernitatii, ne-am trezit -  surprinsi ! - ca suntem de-a-dreptul exclusi din istoria culturala a lumii.
 E timpul sa judecam lucid: Clasicismul nostru e pitic. Daca nu inexistent. Suntem condamnati oare ca nici modernism  sa nu ni se dea voie sa avem, decât în clandestinitate, neinstitutionalizat, refuzat doctrinar?

 S-ar cuveni macar astazi sa pricepem exemplara lectie destructiva pe care ne-am administrat-o, fara sa ne dam seama, noua însine.

 Ignorându-ne, am devenit ignorati!  Excluzându-ne pionierii, creatorii cu vocatie, novatorii - din însasi punctele focale ale artei - am devenit colectiv exclusi de la masa celor alesi!  Dictionarele mari ale lumii ne ignora. Enciclopediile ne ocolesc. Talentele ne pleaca, se risipesc. Într-un lux al inocentei pe care ni l-am permis atât de generos, din posibili si chiar reali exportatori de idei culturale, ne-am redus rolul ramânând simpli consumatori ai unor idei gata  digerate si de mult aruncate la cos de initiati.

 În timpul din urma doar câteva "spirite academice"- reciclând  un post-comunism nostalgic, improvizeaza pareri penibile, de punere la index a cercetarii, a renuvelarilor, în timp ce în jurul nostru, în Ungaria, Polonia, Cehia, Bulgaria -  tari remarcabile  -  re-directionarile, eforturile profunde sunt rapide, de un succes absolut, ajungând la re-pozitionari de neimaginat cu un deceniu în urma.

 As îndrazni sa întreb - noi românii, astazi, în ce înfundatura estetica ne gasim, dupa ce am debutat în lume cu anvergura geniala a unor Enescu, Jora, Constantinescu, Lipatti, Celibidache, Silvestri ori Perlea? Ce compozitor mondial, aflat pe toate scenele lumii, dam omenirii ? Unde ne sunt deschizatorii? De ce nu ne miscam? Unde ne sunt fauritorii de curente, noii gânditori absoluti, creatorii de noi traditii ce-si afirma mondialmente forta?  Unde s-au "copt" oare  toate "marile progrese pedagogice"atåt de palide, de ni s-au nascut atâtea absente romånesti printre gloriile componistice europene? Cine a hotarât asa?  Si cum a fost posibil sa-i lasam pe toti acesti ingineri ai înghetarii ce predica din Academii (deveniti «mari compozitorii» cu acte de la stapånire) sa hotarasca în numele nostru al tuturora?

 Festivalul ACOUSMANIA vrea sa fie o replica vie -  din multe puncte de vedere imperfecta, dar vie, într-o normalitate europeana, încercând sa regaseasca pulsul timpului, fervorile, adaptarile necesare. Fara stagnare. Fara prejudecati.  Cultura computerului a adus constiintelor noi provocari. Depasind stereotipiile tiranice si  canoanele, cultura computerului a impus în forta un nou set de perceptii, de exercitii spirituale, o noua stare de spirit, pâna la  urma noi capacitati senzoriale. Pentru arta e vorba de o veritabila fenomenologie generativa, dar si de o inedita fenomenologie a perceptiei.

 Vedem mai mult, mai orbitor, exploziv si divers! Auzim infinit mai diferentiat, mai spectral, mai adânc, micro-structural, analitic si coroziv. Nu o data de o forta exploziva, halucinanta. Rezistam la «radiatii» audio-video care altadata ne erau intolerabile, largindu-ne propriile limite genetice. În concluzie, ne aflam în fata unei noi evidente -  decisive, atotstapânitoare!  De la care nu te poti sustrage în nici un chip, decât deve-nind înca o data exclus!
 Iata ca, în fine, putem  totusi sa  creem o constanta, într-un cadru adecvat si la anvergura necesara, conturånd un profil al acestui Festival International al Muzicii de Computer si Electronice.

 Radio România devine nu numai receptacolul, sediul de electie al acestor aventuri artistice, dar si centrul, partea determinanta, dinamica a acestui fenomen, încercând sa recupereze timpul, absentele, sa se adapteze din mers la  lume, într-un mod cum nu se poate mai devotat.
 Si o face pentru prima oara întelegând profund,  filosofic cultural, motivul pentru care are aceasta fireasca optiune:  miza pe lung termen a demersului nostru înnoitor. Plasarea Romåniei în centrul dinamic al miscarii muzicale mondiale.