Dintre toate fenomenele culturale novatoare la care asistam, cultura computerului a adus constiintelor înca o noua provocare.
Fundamental inedita. Cu o evolutie greu de imaginat doar cu câteva decenii în urma.  Depasind stereotipiile tiranice si  canoanele, cultura computerului a impus în forta un nou set de perceptii, de exercitii spirituale, o noua stare de spirit, pâna la  urma noi capacitati senzoriale. Pentru arta, putem spune (rapid) ca avem în fata o veritabila fenomenologie generativa, dar si o  inedita fenomenologie a perceptiei.

  Caci renuvelarea  formelor a adus în aceeasi masura un destul de bine conturat proces « psiho-fiziologic », în plina  desfasurare.  În care nu numai ca ne schimbam deprinderile, criteriile, dar si capacitatile.

 Vedem mai mult, mai orbitor, exploziv si divers!
 Auzim infinit mai diferentiat, mai spectral, mai adânc, micro-structural, analitic si coroziv. Nu o data de o forta exploziva  halucinanta.
Rezistam la «radiatii» audio-video care altadata ne erau intolerabile, largindu-ne proportiile propriilor limitele genetice.
 În concluzie, ne aflam în fata unei noi evidente -  decisive,  atotstapânitoare!  De la care nu te poti sustrage în nici un chip,  decât devenind pâna la urma un exclus!

 Puteau fi românii, cu inertiile lor traditionaliste binecunoscute, dar si cu vârfurile lor sensibile, care s-au definit prin timp
funciar avangardiste, re-structuratoare si re-modelatoare, în afara acestui proces?!  Indiferenti? Izolati? Autarhici?
Nicidecum!

 Desi cu o întârziere istorica regretabila, fata de Paris, Köln, Boston, San Diego ori Londra  -   întârziere din fericire doar  institutionala, nu si conceptual-artistica, în intervalul de timp morbid de mai multe decenii pe care l-am trait, în care  s-au  contopit rezidual o vigilenta doctrinara vinovata cu o anarhie îndreptata contra tuturor «modernismelor», sechestrând viata,  adevarul si devenirea ! - iata ca, în fine, putem, pentru prima data, într-un cadru adecvat si la anvergura necesara, contura un autentic  Festival International al Muzicii de Computer si al celei Electronice în Bucuresti.

 Radio România devine nu numai receptacolul, sediul de electie al acestor aventuri artistice, dar si centrul, partea determinanta,  dinamica, a acestui fenomen, încercând sa recupereze timpul, absentele, sa se adapteze din mers la o lume în continua evolutie,  cu deveniri mirabile, într-un mod cum nu se poate mai devotat noilor directii. Si o face pentru prima oara, întelegând profund,  filosofic cultural, motivul, cauza pentru care are aceasta fireasca optiune;  miza de lung termen a demersului lui înnoitor!

 Vom putea oare, condensat, în ceasurile artistice ce urmeaza, sa «retusam» ori sa «rescriem» istoria, sa redam muzicii ritmul ei  firesc si mai ales vom putea da publicului - celor carora acest festival le este destinat - încrederea si disponibilitatea de spirit  necesara, spre a fi, cel putin pentru o data, satisfacut în nazuintele si regasirile sale?

 Ambitia noastra tine doar de încercarea de a arde perioadele de intoleranta estetica, de încercarea de sincronizare cu  eforturile mirabile ale lumii, fie ca sunt cele de la Varsovia, luata într-un fel drept model, fie cele de la Radio France, Bourges,   ÖRF Linz ori Viena... Locuri nu foarte îndepartate de aici...

 În scurta si precipitata perioada în care am creionat acest eveniment am reusit sa surmontam cu adevarat toate învatamintele si «traditiile» festivalurilor de peste hotare? Iata ultima întrebare la care în fond, trebuie sa recunosc, e foarte greu de raspuns.

Iancu DUMITRESCU